...

.

CULTUL SOLAR

Idolatria Solara moderna

Poate va intrebati de ce bisericile ortodoxe si nu numai, au toate altarele spre EST?Astfel incit cei care vin sa se inchine sa o faca cu fata spre EST ,spre locul de unde rasare zeul soare Baal,numit si  Shamash, Zoro-ashta, Osiris sau Ra in traditia egipteana! 

Este oare Dumnezeu batjocorit de cei care se inchina in biserica ,cu fata spre EST, zeului soare Baal? Desigur, confirmarea o gasim in Ezechiel 8:16: Si m-a dus in curtea dinauntru a Casei Domnului. Si iata ca la usa Templului Domnului, intre pridvor si altar, erau aproape douazeci si cinci de oameni, cu dosul intors spre Templul Domnului si cu fata spre rasarit; si se inchinau inaintea soarelui spre rasarit.

Deuteronom 17:2-3’’ ..se va găsi poate în mijlocul tău, într-una din cetăţile pe care ţi le dă Domnul Dumnezeul tău un bărbat sau o femeie care să facă ce este rău înaintea Domnului Dumnezeului tău, şi care să calce legământul Lui; care să meargă după alţi dumnezei ca să le slujească şi să se închine înaintea lor, după soare, lună sau toată oştirea cerurilor, aşa cum eu n-am poruncit.

Se amesteca un adevar biblic, si anume ca suntem facuti din acest pamant , plamaditi din subtantele chimice existente pe acest pamant, cu idolatria astrala si planetara antica, in care corpurile ceresti erau considerate mama si tatal nostru, zeitati supreme.
A se observa cum se defaimeaza subliminal textele biblice in care se scrie negru pe alb cum a infiintat Dumnezeu cel adevarat institutia casatoriei (in antiteza cu aurul din verigheta provenit din soare..) si cum a fost creat omul de catre Dumnezeu( in antiteza cu sangele nostru provenit din ''soare'') singele in care avem viata dupa cum spun textele biblice.

Intelegem dar ca toata aceasta simbolistica pagane a zeului Soare in biserici nu tine doar de o reprezentare vizuala a unei idolatrii practicate de milenii, ci loveste adanc in Legea lui Dumnezeu, care a stabilit o cu totul alta zi de inchinare (ziua a 7-a) , pe cand ziua de inchinare idolatra la Soarele Sol Invictus este ziua dintai a saptamanii( SUN-day , Sontag..) Nu este nici o confuzie in ordinea numararii zilelor, pina si Microsoft in calendarul windows (click pe ceassul din dreapta jos a desktop-ului dvs) incepe ordinea zilelor saptaminii in ordinea corecta ,biblica : Sun-day(prima zi), Monday(a doua zi) etc...si  Saturnday(Simbata) ziua a 7-a! Doar incepand cu windows7 si unele versiuni de Vista , exista posibilitatea modificarii zilei I a saptamanii 

DUMINICA , datorita ofuscarii unor activisti religiosi care cer schimbarea calendarului windows dupa propriile lor crezuri.
Asadar ,nu Dumnezeu l-a facut pe om (spun documentarele), ci Soarele insusi,in decursul a miliarde de ani . Nu Dumnezeu a infiintat institutia casatoriei (spun indirect documentarele), ci Soarele insusi pecetluieste si binecuvanteaza casatoria oferind pina si aurul din verighetele ce simbolizeaza uniunea barbatului cu femeia.
Nu Dumnezeu a creat soarele si corpurile ceresti, pentru a ne lumina, pentru a ne oferi energie si suport al vietii pe pamant, ci Soarele s-a facut pe el insusi, spontan, ca intreg universul. Nu Dumnezeu a luat pamant , l-a conceput pe om si i-a suflat in nari suflare de viata, ci Terra ne-a nascut asa, spontan, asa i-a venit ei intr-o dupa-amiaza de citeva miliarde de ani. Mit tipic al Legendelor Olimpului, in care zeitati astrale se joaca cu soarta muritorilor.




Shamash, zeul soarelui, era fiul lui Sin, deoarece, după concepția orientală, lumina se naște din întuneric și ziua din noapte. Ca zeu al luminii și al zilei, Shamash era zeul dreptății și judecătorul suprem al oamenilor, întocmai ca Osiris la egipteni. El era de asemenea inspiratorul legilor, protectorul celor slabi, zeul sănătății și al fericirii. Tot în virtutea naturii sale de zeu al luminii, Shamash era și patronul ghicitorilor babilonieni.


Romanii , ca si alte popoare pagane, se inchinau la SOL INVICTUS (zeul-soare) , adica Cel Neinvins ,  in prima zi a saptamanii .
Evreii, si desigur Isus Hristos, care era evreu , se inchinau lui Dumnezeu in adevarata zi de odihna ,cea a Sabatului, in ziua a 7-a a saptaminii (Sambata).

Isus Hristos a murit pe cruce vinerea, '' in ziua pregatirii '' pentru Sabat : Luca, capitol 23, verset 53-54 : ''L-a dat jos de pe cruce, L-a infasurat intr-o pinza de in, si L-a pus intr-un mormint nou, sapat in piatra, in care nu mai fusese pus nimeni. Era ziua Pregatirii, si incepea ziua Sabatului '' Trupul Lui Isus Hristos s-a odihnit in mormint simbata, in perioada Sabatului, tocmai pentru a intari Legea scrisa de Dumnezeu pe tablele de piatra date lui Moise, Lege care era de la inceputurile zidirii, inca din Geneza capitol 2, dar pe care oamenii in decaderea lor o uitasera... 
Ce se spune mai departe in Biblie? Invierea Lui Isus a avut loc in Prima zi a saptaminii, duminica ! Marcu cap 16: '' Dupa ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, si Salome, au cumparat miresme, ca sa se duca sa unga trupul lui Isus.In ziua DINTAI a saptaminii (duminica) s-a dus la mormint....'' si verset 9 : ''Isus , dupa ce a inviat , in DIMINEATA ZILEI DINTAI a saptaminii, S-a aratat mai intai Mariei ...

Cine a schimbat ziua a 7-a de inchinare cu ziua 1 a saptaminii, dedicata zeului Soare Sol Invictus?

In anul 323 dupa Hristos, imperatorul roman Constantin a decretat:
In intreaga imparatie, ziua Duminicii sa fie zi de odihna si de sarbatoare, zi de rugaciune''

Un imparat roman care a crezut ca poate prin ''crestinare '' de stat sa controleze, sa manipuleze  imperiul roman si sa unifice diversitatea de credinte si zeitati pagane in care credea populatia imperiului sub o singura autoritate; iar duminica, fiind ziua de inchinare pagana la Solis Invictus (ziua de inchinare la Soare) a fost transformata in ''ziua de inchinare'' la Dumnezeu, desfiintind sabatul adevarat pe care Dumnezeu l-a lasat omenirii.

A fost oare Constantin crestin cind a dat decretul sau pentru serbarea duminicii ca zi de sarbatoare in Biserica crestina la anul 323 ? Nu! Citez din Autorii ''Istoriei Bisericesti '' : ''Imperatorul trecu la crestinism in anul 64 al vietii sale (adica in anul 337, la 14 ani dupa darea decretului ), oprit pina acum a face aceasta trecere din motive de inalta intelepciune...O boala insa, care ii prevesteste moartea, il facu pe imperator sa primeasca botezul, in palatul sau din Nicodimia, de la episcoul Eusebiu (anul 337 ) Dupa moarte, senatul roman l-a pus intre zei . ''

Sarbatorile stabilite, acelea cu zi anumita, cad toate in zilele de sarbatori ale paganilor, care s-au crestinat. De ce ? Fiindca era greu sa faci pe paganii crestinati sa se lase deodata si cu de-a sila de obiceiurile lor din stramosi, sa-si lepede sarbatorile, sa-si uite idolii si zeii lor. Ei trebuiau deprinsi cu incetul. Astfel, s-au lasat neatinse zilele lor de sarbatoare, dar in loc de zeii lor , cu incetul s-au rinduit sfintii crestini intr-aceste zile, ca sa fie sarbatoriti. Toti zeii pagani au fost inlocuiti cu sfinti crestini

Iata si cateva Icoane ortodoxe,cu soarele si crucea solara in decor.Desigur, sunt mii de imagini similare,incepand de la zugravelile de pe peretii bisericilor,pina la icoane sculptate, medalioane ...idolatria nu are limite,exact ca si in trecut.


''Regina cerului''Isis (Semiramis) si pruncul(Horus) in diferite culturi religioase..Soarele si crucea solara, mereu prezente, printr-un disc in spatele capului.


Orice traditie care nu exista in Scriptura este vrednica de dispretuit si vrednica de lepadat. Cei care sustin o anumita traditie apostolica, lipsita insa de autoritatea Bibliei, se afla sub sabia maniei lui Dumnezeu.” „Crestinismul bizantin de dupa anul 300 prezinta adesea alunecari in diverse forme de idolatrie sau de superstitii excentrice ce nu sunt decat reinvieri ale paganismului in stilul vietii religioase crestine.” Ovidiu Drimba, Istoria culturii si civilizatiei, ed. 1997, vol. II, pag. 191. Comentariul lui O. Drimba pune in discutie si alte obiceiuri ciudate: la botezarea unora erau chemate icoanele sa fie nasi, alte dati erau oameni. Calugarii razuiau din partea lemnoasa a icoanelor cateva firimituri, ca sa le bage in cuminecatura, socotind ca este ceva mistic, o putere nemaipomenita, daca o bucatica din ele ajunge sa fie asimilata de om. „Urmand interzicerea din Decalog, crestinii din primele doua secole nu si-au facut imagini… Abia spre sfarsitul secolului al VI-lea si in cursul secolului al VII-lea imaginile devin obiect de devotiune si de cult in biserici si in locuinte.” Mircea Eliade, Istoria credintelor si ideilor religioase, 1988, vol. III, pag. 66. „La crestinii primi, icoanele religioase se amintesc la inceputul seco-lului III. in tot decursul acestui secol intrebuintarea lor e rara si nu prea bine vazuta Eusebiu din Cezareea considera intrebuintarea icoanelor ca un obicei paganesc. Sf. Ioan Gura de aur si Augustin nu prea se invoiesc cu acest obicei. Epifaniu era un contrar hotarat si infocat contra icoanelor.” Dr. C.Chiricescu, Istoria dogmelor, Curs litografiat, 1904, pag. 181.

Ce spune Dumnezeu despre ''imparateasa cerurilor'' caruia ii aduceau tamaie si ofrande de mincare oamenii , in traditia lor pagana?


IeremiA 17:18 '' Copiii strâng lemne, părinţii aprind focul, şi femeile frământă plămădeala ca să pregătească turte împărătesei cerului şi să toarne jertfe de băutură altor dumnezei ca să Mă mânie''



Ieremia 44:17 '' Ci voim să facem cum am spus cu gura noastră, şi anume: să aducem tămâie împărătesei cerului şi să-i turnăm jertfe de băutură, cum am făcut noi şi părinţii noştri, împăraţii noştri şi căpeteniile noastre în cetăţile lui Iuda şi în uliţele Ierusalimului. Atunci aveam pâine de ne săturam, eram fericiţi şi nu treceam prin nicio nenorocire!''

Ieremia 44: 18 ''Dar, de când am încetat să aducem tămâie împărătesei cerului şi să-i turnăm jertfe de băutură, am dus lipsă de toate şi am fost nimiciţi de sabie şi de foamete…''

Ieremia 44:19 '' De altfel, când aducem tămâie împărătesei cerului şi-i turnăm jertfe de băutură, oare fără voia bărbaţilor noştri îi pregătim noi turte ca s-o cinstim făcându-i chipul şi-i aducem jertfe de băutură?”

Ieremia 44:25 '' Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Voi şi nevestele voastre aţi mărturisit cu gurile voastre şi aţi împlinit cu mâinile voastre ce spuneţi: „Vrem să împlinim juruinţele pe care le-am făcut, să aducem tămâie împărătesei cerului şi să-i turnăm jertfe de băutură!”

Sistemele religioase folosesc numele ei si imaginea biblica a descrierii ei ca sa mascheze vechea idolatrie antica a ''imparatesei cerurilor'' , atribuindu-i puterile acelui personaj mistic pagan, functia de ''regina'' sau 'imparateasa'' a cerurilor, intr-un fel de ''sotie/consoarta'' a Dumnezeirii (!) , de '' preoteasa mijlocitoare '' intre oameni si Isus Hristos, Dumnezeu intrupat.

SINGURUL mijlocitor intre noi si Dumnezeu este Isus Hristos, Marele nostru preot, '' o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului, unde Isus a intrat pentru noi ca înainte-mergător, când a fost făcut "Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec".".(Evrei 6,20)

''Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos'' 1Timotei 2: 5

Toate aceste reprezentari,picturi,simboluri  NU AU NICI O LEGATURA cu Isus Hristos si cu invatatura biblica, toate se refera la acelasi cult pagan babiloniano-egiptean ,cult al soarelui Shamas, Ra, Horus, Osiris, Semiramis, Isis SI ALTE ZEITATI FALSE. Doar ca acum li se atribuie ,in mod aberant, ideea de ''crestinism'' , ca si cum in imagini ar fi Isus Hristos Insusi.

Asadar, toate aceste reprezentari mincionase sunt de fapt elemente de idolatrie pagana, ce vin de acum 4000 de ani, din cultele religioase inchinate zeitatilor soarelui,lunii,si altor corpuri ceresti. Dumnezeu Se declara scarbit de aceasta forma de idolatrie :

Intrebare:  L-a fotografiat  cineva pe Isus Hristos in timpul vietii pamantene? Exista poze cu El? L-a pictat cineva pe Hristos cit a trait pe pamant?L-a desenat macar, i-a facut vreun portret? NIMENI NICIODATA.




Deuteronom 4 ,15-16:''.. vegheaţi cu luare aminte asupra sufletelor voastre, ca nu cumva să vă stricaţi, şi să vă faceţi un chip cioplit, sau o înfăţişare a vreunui idol, sau chipul vreunui om sau chipul vreunei femei ‘'


Crucea, simbol precreștin

Crucea este recunoscută ca fiind unul dintre cele mai importante simboluri ale bisericii romano-catolice. Ea este expusă pe vârful acoperişurilor şi al turnurilor. Este văzută pe altare, pe mobilier şi pe veşmintele ecleziastice. Forma majorităţii bisericilor catolice este ca cea a unei cruci. În căminele, spitalele şi şcolile catolice, crucea împodobeşte pereţii. Pretutindeni, crucea este vizibil onorată şi adorată – în sute de moduri! 

Când un sugar este stropit cu apă, preotul face semnul crucii deasupra frunţii lui, spunând: „Primeşte semnul crucii pe fruntea ta”. În timpul confirmării, candidatul este însemnat cu semnul crucii. În Miercurea cenuşii (zi de miercuri în care începe postul Paştelui – n.tr.) se foloseşte cenuşă pentru a se face o cruce pe frunte. Când catolicii intră în clădirea bisericii, îşi înmoaie degetul arătător al mâinii drepte în „apă sfinţită”, îşi ating fruntea, pieptul, umărul stâng şi umărul drept – trasând astfel forma crucii. Acelaşi semn este făcut înainte de luarea mesei. În timpul liturghiei, preotul face semnul crucii de 16 ori şi binecuvântează altarul cu semnul crucii de 30 de ori.

Insa Crucea nu este numai un obiect de cult si inchinare,ci este si o bijuterie in acelasi timp si este purtata de foarte multe persoane asa zise "Crestine"... in imaginile de mai jos veti vedea si cateva exemple de "simbol Crestin si Bijuterie


În bisericile protestante, la modul general, oamenii nu cred în facerea semnului crucii cu degetele. Ei nu se apleacă înaintea crucilor, nici nu le folosesc ca obiecte de închinare. Ei au înţeles că aceste lucruri sunt nescripturale şi ţinând de superstiţie. Dar folosirea crucii s-a păstrat în continuare pe turnuri de biserică, pe amvoane şi în diverse alte moduri ca forme de împodobire.
Primii creştini n-au considerat crucea pe care a murit Isus ca un simbol al virtuţii, ci mai degrabă ca „lemnul blestemat”, un mijloc al morţii şi al „ruşinii” (Evrei 12:2). Ei nu s-au încrezut într-o veche cruce tristă. Dimpotrivă, credinţa lor era în ceea ce s-a îndeplinit pe cruce; şi prin această credinţă, ei au cunoscut iertarea deplină şi completă a păcatului! În acest sens au predicat apostolii despre cruce şi au preamărit-o (1 Corinteni 1:17,18). N-au vorbit niciodată despre cruce ca despre o bucată de lemn pe care ar putea-o atârna cineva de un lănţişor în jurul gâtului sau pe care ar purta-o la mână ca protector sau talisman. O astfel de întrebuinţare a crucii a apărut mai târziu.

Crucea a ajuns să fie considerată ca simbol creştin doar din momentul în care creştinismul a început să fie păgânizat (sau, aşa cum preferă unii, păgânismul a fost creştinizat). În anul 431 s-au introdus crucile în biserici şi în încăperi, iar folosirea crucilor pe turle nu a apărut decât prin 586. În secolul 6, imaginea crucifixului a fost autorizată de biserica de la Roma. Nu li s-a cerut caselor particulare să posede cruce decât începând cu al doilea Conciliu din Efes.
Dacă crucea este un simbol al creştinismului, nu se poate afirma cu corectitudine că ar fi avut originea în cadrul creştinismului, căci într-o formă sau alta a fost un simbol sacru cu mult înaintea erei creştine şi printre multe popoare necreştine. Conform dicţionarului An Expository Dictionary of New Testament Words, ea şi-a avut originea printre babilonienii din Caldeea antică. „Forma bisericească a unei cruci cu două raze… şi-a avut originea în Caldeea antică şi a fost folosită ca simbol al zeului Tamuz (apărând în forma misticului Tau, iniţialele numelui său) în acea ţară şi în ţinuturile dimprejur, inclusiv Egiptul… Pentru a face să crească prestigiul sistemului ecleziastic apostat, păgânii au fost primiţi în sânul bisericilor fără regenerarea prin credinţă, şi li s-a permis în mare parte să-şi păstreze semnele şi simbolurile păgâne. De aceea Tau sau T, în forma ei cea mai frecventă, cu bara orizontală pusă mai jos, a fost adoptată ca să reprezinte crucea lui Cristos”!
În orice carte despre Egipt care arată vechile monumente şi ziduri ale templelor antice, se poate vedea folosirea crucii Tau. Imaginea alăturată jos îl prezintă pe Amon, zeul egiptean, care ţine în mână o cruce Tau.

Pe o clădire a lui Amenofis IV din Teba, în Egipt, se află o imagine care îl arată pe un rege cum se roagă. Se poate abserva cercul rotund al soarelui cu o reprezentare mistică a zeului-soare sub el. Un cunoscut istoric spune referitor la Egipt: „Aici găsim, neschimbate de mii de ani, printre cele mai sacre hieroglife ale ei, crucea în diverse forme… dar cea care este cunoscută în mod deosebit ca fiind ,crucea din Egipt’ sau crucea Tau are forma literei T, adesea cu un cerc sau un oval deasupra ei. Totuşi, acest simbol mistic nu a fost specific acestei ţări, ci a fost venerat… printre caldei, fenicieni, mexicani şi în fiecare popor antic din ambele emisfere”.

Pe măsură ce simbolul crucii s-a răspândit în diverse naţiuni, folosirea lui s-a dezvoltat în diferite moduri. Printre chinezi, „crucea este… recunoscută a fi una dintre cele mai vechi reprezentări artistice… este înfăţişată pe zidurile pagodelor lor, este pictată pe felinarele folosite la iluminarea celor mai tainice nişe din templele lor”.

Crucea a fost un simbol sacru în India timp de secole printre necreştini. A fost folosită la însemnarea borcanelor cu apă sfântă luată din Gange, precum şi ca un simbol al sfinţilor Jaina dezincarnaţi. În partea centrală a Indiei, au fost descoperite două cruci grele de piatră care datează cu mult înaintea erei creştine – una având peste trei metri, cealaltă peste doi metri. Budiştii, şi numeroase alte secte din India, îi însemnau pe adepţii lor pe cap cu semnul crucii.

Pe continentul Africa, la Susa, băştinaşii înfing o cruce în râul Gitche. Femeile Kabile, deşi sunt mahomedane, îşi tatuează o cruce între ochi. În Wanyamwizi, zidurile sunt împodobite cu cruci. Yarick-ii, care au întemeiat un şir de regate din Niger până la Nil, aveau o imagine a crucii pictată pe scuturile lor.

Când spaniolii au ajuns pentru prima dată în Mexic, „nu şi-au putut reţine uimirea”, spune Prescott, „când au văzut crucea, simbolul sacru al propriei lor credinţe, înălţată ca obiect de închinare în templele lui Anahuac. Spaniolii nu ştiau că simbolul închinării din cea mai îndepărtată antichitate… a unor naţiuni păgâne asupra cărora lumina creştinismului nu strălucise niciodată ...era "crucea”.

La Palenque în Mexic, întemeiat de Votan în secolul 9 înaintea erei creştine, se află un templu păgân cunoscut sub numele de „Templul Crucii”. Acolo, gravată pe lespedea unui altar, se află o cruce centrală de 2 pe 3, 35 metri. The Catholic Encyclopedia conţine o fotografie a acestei cruci, sub care se află cuvintele: „Cruce pre-creştină din Palenque”.
În vremuri străvechi, mexicanii s-au închinat unei cruci cu numele de tota (tatăl nostru). Această practică de a se adresa unei bucăţi de lemn cu titlul de „tată” este menţionată şi în Biblie. Când israeliţii au amestecat idolatria cu religia lor, ei au. spus unui butuc: „Tu eşti tatăl meu” (Ieremia 2:27). Dar este contrar Scripturii să numeşti o bucată de lemn (sau un preot) cu titlul de „tată” (Matei 23:9).

Cu multe secole înainte, în Italia, înainte ca oamenii să fi ştiut ceva despre artele civilizaţiei, ei au crezut în cruce ca simbol religios. Ea era considerată ca protectoare şi era pusă pe morminte. Monede romane din anul 46 î.Cr. îl arată pe Jupiter ţinând un sceptru lung care se termina cu o cruce . Fecioarele Vestale ale Romei păgâne purtau crucea atârnată de lănţişoarele de la gât, aşa cum poartă acum maicile din Biserica Romano-catolică.

Grecii au pictat cruci pe panglica pe care o avea în jurul capului zeul lor, care corespundea lui Tamuz al babilonienilor. Porcelli menţionează faptul că Isis era reprezentată având o cruce pe frunte. Preoţii ei purtau cruci rituale în închinarea pe care i-o aduceau. Deasupra templului Serapis din Alexandria se afla o cruce. Când a fost dezgropat templul Sfinxului, s-a descoperit că are o formă de cruce. Persanii aveau stindarde în formă de cruce în timpul luptelor lor cu Alexandru cel Mare (335 î.Cr.).
Crucea a fost folosită ca simbol religios de către aborigenii din America de Sud în vremuri străvechi. Copiii nou născuţi erau puşi sub protecţia ei împotriva duhurilor rele. Cei din Patagonia îşi tatuau o cruce pe frunte. S-a descoperit olărie antică în Peru, marcată cu semnul crucii ca simbol religios. Monumentele arată că regii asirieni purtau cruci atârnate de lănţişorul de la gât, asemenea străinilor care s-au luptat împotriva egiptenilor.

Nişte cruci erau reprezentate şi pe veşmintele Rot-n-no, şi anume deja în secolul 15 înaintea erei creştine.

The Catholic Encyclopedia recunoaşte că „semnul crucii, reprezentat în forma lui cea mai simplă prin încrucişarea a două linii în unghiuri drepte, exista cu mult înainte de creştinism, atât în Est, cât şi în Vest. E întâlnită în trecutul foarte îndepărtat al civilizaţiei umane”.